Manipularea cognitivă și suveranismul în România (2020-2025)

Nov 5, 2025

1. Introducere

Alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 și anularea acestora prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024 marchează o cotitură fără precedent în evoluția democratică a României. Pentru prima dată în istoria unei republici constituționale, o instituție judiciară a anulat în întregime un scrutin prezidențial, invocând nu frauda electorală tradițională, ci vicierea procesului decizional al electorilor prin manipulare cognitivă sistematică și exploatare a algoritmilor platformelor de social media. Motivarea Curții Constituționale subliniază că procesul electoral a fost „viciat pe toată durata desfășurării sale” prin dezinformare și amplificarea artificială a unui candidat, ceea ce a încălcat în mod flagrant principiile fundamentale ale unei alegeri libere și corecte. ^[1][2]

Această decizie ridică o dilemă constituțională profundă: cum poate o instituție nealesă să anuleze voința populară în numele protecției drepturilor fundamentale, și unde se află granița între apărare legitimă a statului de drept și risc de autoritarism sub cuvântul „protecție”? Răspunsurile necesită o analiză multiliniară care conectează evoluția suveranismului politic românesc în perioada 2020-2025, mecanismele științifice ale manipulării cognitive, cadrul constituțional și implicațiile juridice și geopolitice. ^[1][2]

2. Suveranismul românesc: între frustrare autentică și cooptare ideologică

2.1. Originile și evoluția suveranismului contemporan

Suveranismul românesc nu este un fenomen de data recentă, ci o repozițiune deliberată a narativelor precomuniste și comuniste într-un context geopolitic nou. Cercetătorul Ioan Stanomir observă că termenul de suveranism a fost confiscat de grupuri extremiste care utilizează eticheta pentru a masca ideologii profunde: conspiraționism, simpatie către Federația Rusă, antisemitism, xenofobie și tendințe totalitare. Sub eticheta acestui cuvânt stă o ideologie substantiv diferită de patriotismul tradițional.

Rădăcinile se găsesc în narațiunea național-comunistă din perioada Ceaușescu, care promova o imagine a României în „lupta neîncetată” pentru independență, de la Decebal la comunism, cu omitere deliberată a evenimentelor contradictorii. Suveranismul actual reactualizează această matrice prin reformulare în limbaj contemporan, adaptând-o la frustrări economice și geopolitice reale din perioada post-comunistă. ^[3]

2.2. Partidele suveraniste și evoluția parlamentară (2020-2024)

Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), SOS România și Partidul Oamenilor Tineri (POT) au apărut în contextul unei crize economice persistente și al unui sentiment de frustrare electorală. AUR a intrat în Parlament în 2020 cu rezultate modeste, dar evoluția sa a fost exponențială: până la alegerile din 2024, formațiunea deținea 28 de mandate la Senat și 63 la Camera Deputaților. Creșterea nu s-a bazat pe programe economice detaliate, ci pe exploatarea frustrării publice și pe utilizarea retoricii suveraniste ca cuvânt-cod pentru refuzul asupra-național. ^[25][26]

SOS România și POT au parcurs o traiectorie similară de ascensiune rapidă, cu SOS intrând în Parlamentul din 2024 cu 12 mandate la Senat și 28 la Camera Deputaților, iar POT cu 7 la Senat și 24 la Camera Deputaților. După alegerile anulate din decembrie 2024, ambele formațiuni au suferit fragmentări semnificative, arătând instabilitatea ideologică și personalistă a acestor structuri. ^[27][26]

2.3. Contextul socioeconomic și psihologic

Studiile sociologice evidențiază că votul suveranist provine disproportionat din localitățile cu grad scăzut de dezvoltare, mici, izolate și cu experiență limitată de migrație internațională. Cercetătorul Sorin Cucerai a identificat o discrepanță psihologică subtilă dar profundă: creșterea puterii economice a unor segmente ale clasei muncitoare nu a fost însoțită de creșterea corespunzătoare a prestigiului social, care rămâne apanajul segmentului crescut educațional și cultural. Această disparitate între putere economică relativă și statutul social perceput a creat condiții receptive pentru narațiuni care promit o „recâștigare a demnității” prin suveranitate și „patriotism agresiv.” ^[44][43]

Criza economică din România a fost persistentă: emigrarea în masă a forței de muncă tinere, inechitatea în accesul la servicii publice de calitate și sentimentul generalizat că elitele au trădat țara. Aceste frustrări sunt fundamentate în realitate și nu trebuie ignorate ca simple „manipulări”. Sunt, totuși, combustibilul perfect pentru operațiuni de manipulare cognitivă sofisticate care exploatează emoții reale în scopuri geopolitice. ^[8][44][43]

3. Mecanismele manipulării cognitive: cadru teoretic și aplicație

3.1. Definiția și structura conceptuală

NATO Allied Command Transformation (ACT) a finalizat între 2023-2024 un concept comprehensiv privind războiul cognitiv (Cognitive Warfare), definindu-l drept „activități conduse în sincronizare cu alte instrumente de putere, pentru a afecta atitudini și comportamente prin influențarea, protejarea sau perturbarea cogniției la nivel individual, de grup sau de populație, în scopul obținerii unui avantaj asupra adversarului.” Aceasta recunoaște o realitate a conflictelor contemporane: mintea umană a devenit o țintă critică, mai importantă chiar decât teritoriul sau infrastructura fizică. ^[6][7]

Cadrul DISARM (DISinformation Analysis & Risk Management) al Hybrid Centre of Excellence din Finlanda clasifică operațiunile de interferență informațională pe patru niveluri ierarhice distincte: strategic (obiective multianuale), tactic (operațiuni de scurtă durată), narativ (poveștile care structurează percepția) și tehnic (artefactele individuale – postări, videoclipuri, mesaje). În cazul alegerilor românești din 2024, stratificarea acestei piramide dezvăluie o orchestrare coordonată pe toate cele patru niveluri: strategic (destabilizarea geopolitică a României), tactic (promovarea candidatului Călin Georgescu pe TikTok), narativ (dihotomia „România supusă versus România suverană”) și tehnic (73,2 milioane de vizualizări, 130 de influenceri coordonați, 27.217 conturi bot active). ^[8][23]

3.2. Biasurile cognitive exploatate sistematic

Psihologia experimentală a identificat prejudecăți cognitive sistematice care distorsionează judecata în situații complexe. Pioonierii Amos Tversky și Daniel Kahneman au demonstrat că oamenii utilizează euristici (scurtături mentale) pentru a procesa rapid realitatea sub constrângeri de incertitudine și resurse cognitive limitate. Campania din 2024 a exploatat strategic fiecare dintre acestea: ^{[8][24][12][14][19][13]}

Biasul de confirmare activează tendința de a căuta și interpreta informații care validează credințele preexistente. Cetățenii care deja credeau că „NATO domină România” au găsit ușor conținut pe TikTok care confirma această convingere, iar algoritmi platformei au amplificat exponențial acest efect prin recomandări personalizate. ^[9][24][12]

Biasul de disponibilitate evaluează probabilitatea unui eveniment proporțional cu frecvența expunerii mentale la acesta. Eticheta #CălinGeorgescu, care a generat 73,2 milioane de vizualizări în 23 de zile, a marcat în mod profund percepția publică, făcând candidatul să pară dominant, indiferent de realitatea sondajelor. ^{[8][23][12][17]}

Efectul iluziei adevărului produce o creștere a credibilității unor afirmații prin simpla repetare. Mesajele „România este supusă”, „Georgescu este singurul curat”, „NATO ne prejudiciază” au fost repetate de 130 de influenceri pe cinci platforme majore de-a lungul a doar trei săptămâni, penetrând în conștiința colectivă. ^{[8][23][12][24]}

Biasul de grup generează favoritism puternic pentru propriul grup și denigrarea grupurilor externe. Campania a construit narațiunea tribală și toxică „noi, adevărații români” versus „ei, sistemul corupt, vânzătorii de țară”, activând mecanisme psihologice profunde de loialitate identitară și ură internă. ^[12][8][24]

Biasul de autoritate crește în perioade de criză și incertitudine. Georgescu a fost poziționat drept lider „vertical” și autoritar, promițând restabilirea ordinii în context de anxietate economică reală. ^[12][8][24]

Biasul de complexitate redusă a dus la o preferință pentru informații simple și ușor de reținut. Mesajul lui Georgescu era binar și accesibil: „NATO rău, Georgescu bun”, în timp ce formațiunile tradiționale prezentau politici complexe privind economia, societatea și relațiile internaționale. ^[8][24][12]

3.3. Etapele operaționale ale campaniei

Literatura NATO și studiile academice identifică o structură operațională secvențială care a fost aplicată în cazul românesc cu o sofisticare remarcabilă. ^[8]

Etapa 1: Cercetarea și segmentarea audienței au implicat construirea unor baze de date cu profiluri psihologice, comportamentale și de rețea socială. Microtargetingul psihografic a permis adaptarea mesajelor la vulnerabilitățile specifice ale fiecărui segment de populație, cu accent pe România rurală, localități izolate, persoane cu o alfabetizare informațională limitată și cu o frustrare economică reală. ^[8]

Etapa 2: Construcția narațiunii (coerente) a definit un cadru interpretativ unificat: problema (România vândută Occidentului), cauza (elitele corupte, serviciile capturate de occident) și soluția (Călin Georgescu drept mesia politic). ^[8]

Etapa 3: Testarea și optimizarea au implicat teste A/B pe platforme digitale pentru a identifica versiunile de mesaje cu cel mai mare angajament emoțional. Studiile arată că conținutul polarizant și incendiar generează cu 40% mai mult angajament decât conținutul moderat, și algoritmii platformelor sunt calibrați exact pentru a exploata această realitate psihologică. ^[8]

Etapa 4: Sincronizare și amplificare coordonată, lansând simultan mesaje în momente favorabile prin rețele de boți și conturi bot. Rețeaua de 27.217 conturi TikTok a fost activată în lunile premergătoare alegerilor pentru a genera volume masive de comentarii, like-uri și share-uri care creează impresia unei mișcări organice de masă. ^[8][23]

Etapa 5: Normalizarea și ancorarea au consolidat narațiunea prin repetare intensă și redistribuire coordonată până la internalizarea cadrului ca „bun simț cultural” și parte integrantă a discursului cotidian. ^[8]

Etapa 6: Negarea și camuflajul plauzibil au angajat strategii de negare și mutare constantă a țintelor. Operatorii au utilizat VPN-uri, rotația IP-urilor și serviciilor comerciale aparent neutre pentru a ascunde originea operațiunilor. ^[8]

3.4. Rolul platformelor digitale și opacitatea algoritmilor

Raportul oficial francez VIGINUM (Vigilanță și Protecție contra Dezinformării) dezvăluie cum TikTok a jucat un rol central în operațiune, nu din cauza neglijenței, ci din cauza unei vulnerabilități structurale în algoritmul de recomandare, ușor exploatabilă. Platforma, cu aproximativ 9 milioane de utilizatori în România la data alegerilor, a devenit vectorul principal de diseminare a mesajelor politice. ^[8][23]

Candidatul Călin Georgescu, creditat cu mai puțin de 1% în sondajele oficiale, cu doar patru săptămâni înainte de alegeri, a obținut 22,94% din voturi în primul tur exclusiv prin utilizarea TikTok. Hashtagul #CălinGeorgescu a acumulat peste 73,2 milioane de vizualizări în 23 de zile. Profesorul Corneliu Bjola de la Universitatea Oxford explică că TikTok creează „realități paralele” prin algoritmi, fiecărui utilizator fiindu-i prezentată o versiune personalizată a realității optimizată pentru angajament emoțional, nu pentru acuratețe factică. Aceasta produce fragmentare cognitivă la nivelul populației, unde diferite grupuri dezvoltă percepții radical divergente ale aceleiași realități politice. ^[23][24]

4. Cadrul constituțional și încălcarea drepturilor fundamentale

4.1. Articolul 34 din Constituția României și protecția sănătății psihice

Articolul 34 din Constituția României prevede că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat și că statul are obligația de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătăţii publice, inclusiv „alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice și mentale a persoanei.” Această dispoziție nu se limitează la sănătatea fizică, ci include explicit protecția sănătății mintale printr-o obligație pozitivă clară a statului. ^[39]

În interpretarea constituțională modernă, dreptul la ocrotirea sănătății este un „drept-creanță”, adică statul are obligația pozitivă generală de a-l garanta efectiv. Obligația se corelează cu articolul 1, alineatul 3, care definește România drept stat social, și articolul 4, alineatul 1, care prevede solidaritatea cetățenilor drept fundament al statului. Protecția sănătății psihice publice nu este, prin urmare, o obligație secundară, ci una constituțional fundamentală. ^{[39][41][42][14]}

Manipularea cognitivă sistematică, de proporțiile celor documentate în alegerile din 2024, constituie o încălcare directă a dreptului constituțional la protecția sănătății psihice publice din mai multe motive: ^[1][2][8]

Perturbarea proceselor cognitive la nivel de populație. Campania a inundat spațiul informațional cu volume masive de informații false, contradictorii și ambigue, producând confuzie cognitivă sistematică și incapacitate de procesare rațională. Aceasta constituie o agresiune directă asupra capacității cetățenilor de a lua decizii informate. ^[8]

Eroziunea increderii în instituții și fragmentarea coeziunii sociale. Metanarațiunea suveranistă a prezentat instituțiile democratice (NATO, UE, serviciile de securitate) ca dușmani și trădători, erodând increderea în structurile care asigură coeziunea socială și protecția sănătății publice. Aceasta creează dezorganizare socială cu efecte psihologice negative la nivel colectiv. ^[8]

Amplificarea contagiunii emoționale negative. Rețeaua de boți și influenceri a amplificat sentimente de frică, furie și indignare morală, producând contagiune emoțională – sincronizarea stărilor afective negative la nivel de grupuri online. Cercetări în neurobiologie demonstrează că aceasta produce efecte maladaptive: creșterea anxietății, depresiei, comportamentelor agresive și decuplare socială. ^[8]

Exploatarea sistematică a vulnerabilităților psihologice individuale. Prin microtargeting psihografic, campania a adaptat mesajele la vulnerabilitățile specifice ale fiecărui utilizator, exploatând deficite de cunoaștere (exactă), viziuni asupra lumii preexistente, experiențe emoționale negative și alfabetizarea informațională limitată. Aceasta constituie o formă de abuz psihologic la scară de populație. ^[8]

4.2. Teoria controlului reflexiv și autonomia electorală

Teoria militară rusă a dezvoltat conceptul de control reflexiv – furnizarea de informații selectate unui adversar pentru a-l determina să ia decizii care favorizează inițiatorul, dar pe care victima le percepe ca fiind libere și raționale. Conceptul, inițiat de strategii militari ruși în anii 1960, a evoluat într-un instrument de influență geopolitică globală. ^[9][10][11]

Diferența crucială este că victima percepe decizia ca fiind liberă și rațională, când în realitate este orchestrată prin furnizarea selectivă și amplificarea strategică de informații. În contextul alegerilor din 2024, mecanismul s-a manifestat prin furnizarea sistematică de informații construite strategic, care au condus la decizii de vot aparent independente, dar de fapt orchestrate. Rețeaua de 27.199 conturi TikTok, activate cu doar una-două săptămâni înainte de alegeri, constituie o manifestare directă a controlului reflexiv. ^[8][23][9]

Din perspectiva constituțională, controlul reflexiv încalcă articolul 1, alineatul 1, care definește România drept stat de drept – concept care include fundamental protecția autonomiei individuale și a voinței electorale libere. Autonomia electorală este o componentă esențială a demnității umane și a drepturilor fundamentale. Orice încercare sistematică de a manipula procesele cognitive pe care se bazează decizia electorală constituie o încălcare flagrantă a acestui drept fundamental. ^[2][8]

4.3. Articolul 369 din Codul Penal și incitarea la ură

Articolul 369 din Codul Penal prevede că incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Elementele constitutive sunt: adresare publică (comunicare la scară largă), mijloace (orice vehicul), incitare la ură sau discriminare și țintă (o categorie de persoane). ^[40]

Campania suveranistă din 2024 a îndeplinit toate aceste elemente: 130 de influenceri pe cinci platforme majore cu expunere estimată la zeci de milioane de utilizatori; conținut video, text și imagini; crearea narațiunii tribale „noi autentici versus ei vânzători de țară”; și vizarea grupurilor externe (NATO, servicii, elitele politice). Curtea de Apel din Bruxelles a hotărât în mai 2025 că materialele video de pe TikTok conținând informații false, manipulative sau generate cu AI, vizând discreditarea candidaților electorali, au constituit încălcări ale normelor de moderare și pun în pericol integritatea proceselor electorale. Aceasta confirmă că manipularea cognitivă de asemenea proporții nu este doar problemă constituțională abstractă, ci o infracțiune penală concretă. ^{[40][8][23][4]}

5. Hotărârea CCR nr. 32/2024 și dilema constituțională fundamentală

5.1. Motivarea și conținutul deciziei

Curtea Constituțională, în ședința din 6 decembrie 2024, a anulat întregul proces electoral invocând articolul 146, litera f) din Constituție, care îi conferă competența de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui și de a confirma rezultatele. Motivele specifice au inclus exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor, dezinformarea sistematică, finanțarea mascată a campaniei (candidatul declara zero cheltuieli) și vicierea procesului electoral pe toată durata. ^[1][2]

Decizia a fost unanimă, ceea ce arată o convergență rară la nivel de magistratură constituțională asupra gravității situației. Curtea a invocat principiile fundamentale, că democrația constituie element esențial al ordinii constituționale și patrimoniului constituțional european, și că dreptul la alegeri libere exprimă cea mai profundă formă de organizare a unei societăți democratice. ^[1][2]

5.2. Dilema constituțională și tensiunea între principii

Decizia de anulare a reprezentat o alegere între două principii democratice în aparență contradictorii: suveranitatea poporului (dreptul majorității de a alege și a fi reprezentată) și protecția drepturilor fundamentale (limitarea majorității prin drepturi inviolabile). Curtea a ales protecția libertății electorale individuale asupra majorității numerice. Aceasta implică recunoașterea că o manipulare cognitivă de amploare și suficient de sofisticată poate anula valabilitatea unui vot, nu pentru că voturile individuale sunt greșite per se, ci pentru că contextul în care sunt exprimate este viciat sistematic. ^[2]

Totuși, decizia ridică întrebări profunde care rămân parțial nerezolvate: poate o instituție constituțională nealesă să anuleze voința populară în numele protecției? Unde se află granița între apărare legitimă a statului de drept și risc de autoritarism sub cuvântul „protecție”? ^[2]

6. Fragmentarea mass-mediei și captarea informației în România (2020-2024)

6.1. Transformări în peisajul mediatic

Rapoartele Centrului pentru Jurnalism Independent, publicate pe parcursul anilor 2020-2024, evidențiază că presa din România a traversat o fragmentare și captare politică semnificative. Finanțarea mass-mediei s-a caracterizat prin dependență excesivă de fonduri publice sub diverse forme: subvenții mascate, publicitate netransparentă din partea guvernului și a partidelor politice. Această situație a erodat semnificativ independența editorială, creând condiții propice pentru amplificarea narativelor suveraniste de către actori interesați în destabilizare. ^{[28][29][32][31]}

Încrederea publică în presă a plonjat de la 80% în anii 1990 la 32% în 2023, cel mai scăzut nivel de până atunci. Marile trusturi media au fost capturate parțial de interese politice și economice, producând autocenzură și absența criticii la adresa unor factori politici majori. Coincidența acestei fragmentări cu ridicarea suveranismului nu este accidentală: o presă slăbă și divizată este mai vulnerabilă la operațiuni de influență. ^[30][31][32]

6.2. Rolul determinant al TikTok

Cu toate acestea, rolul decisiv l-a jucat TikTok. Cercetări declasificate arată că rețeaua de 27.217 conturi TikTok pro-Georgescu a fost activată cu doar două săptămâni înainte de alegeri. Dintre acestea, 797 conturi existau din 2016 cu activitate scăzută până în noiembrie 2024, când au fost activate la capacitate maximă. Serviciile de informații au constatat că aceste conturi au folosit adrese IP unice (nu partajate), făcând imposibilă asocierea lor la aceeași rețea din punct de vedere tehnic. Totuși, sincronizarea temporală indică o orchestrare coordonată. ^[8][23][24]

Amplificarea algoritmică din partea TikTok a transformat o minoritate de utilizatori activi într-o tendință aparentă organică, determinând milioane de utilizatori pasivi să-l considere pe Georgescu drept candidatul principal, indiferent de realitatea sondajelor oficiale. ^[23][24]

7. Implicații geopolitice și context internațional

7.1. Modelul rusesc de ingerință

Utilizarea controlului reflexiv și a manipulării cognitive are o geneză distinctă și o atribuire clară la Rusia. Aceasta a aplicat aceste tactici în mod sistematic în Ukraina (anexarea Crimeei, 2014), Georgia (2024) și Moldova (2024). Rusia a transformat controlul reflexiv în instrumentul principal de politică externă. ^[9][10][11]

În cazul României, operațiunile de manipulare cognitivă au avut evident drept scop erodarea legitimității NATO și UE, slăbirea coeziunii euroatlantice și crearea unui climat de instabilitate internă, propice unei schimbări de alianță geopolitică. Contextul a fost favorabil datorită crizei economice reale, emigrării în masă a forței de muncă tinere, inechității sociale și capturării parțiale a mass-mediei. ^{[43][44][8][9][10]}

7.2. Implicații pentru alte democrații europene

Rapoartele europene subliniază că România nu este singura țintă. Germania, Irlanda și alte state membre UE au fost ținte similare în 2024. Aceasta arată o escaladare sistematică a razboaielor cognitive la nivel european, în care rețelele sociale cu algoritmi opaci devin mijloace privilegiate de interferență. ^[8]

8. Direcții pentru apărare constituțională

Răspunsurile la dilema constituțională ridicată de anularea alegerilor necesită o abordare multiliniară care nu să înlocuiască o amenințare externă cu o amenințare internă sub forma controlului centralizat asupra informației: ^[2][8]

Reglementarea platformelor digitale prin transparență obligatorie a algoritmilor, limitărea amplificării conținutului polarizant, verificarea autenticității și demonetizarea manipulării. ^[8]

Alfabetizarea informațională ca parte din curriculumul obligatoriu la toate nivelurile de educație, consolidarea rezilienței cognitive și programe specifice de media literacy în comunitățile vulnerabile. ^[22][28][30]

Legislație specifică privind manipularea cognitivă prin incriminare explicită a exploatării sistematice a biasurilor cognitive în scop electoral și obligații de transparență în finanțarea campaniilor digitale. ^[8][40]

Cooperare internațională multilaterală printr-un centru european de monitorizare a razboiului cognitiv sub tutela instituțiilor UE, acord NATO-UE privind standarde comune și parteneriat cu sectorul privat. ^[6][7][8]

9. Concluzie

Suveranismul românesc din perioada 2020-2025 nu a reprezentat doar o mișcare politică autentică exprimând frustrări electorale legitime. Acesta a fost cooptat și amplificat exponențial de o operațiune coordonată, de manipulare cognitivă de proporții fără precedent, care a utilizat biasuri cognitive sistematice, platforme digitale cu algoritmi optimizați pentru conținut polarizant, rețele coordonate de influenceri și boți, metanarațiuni coerente și contagiune emoțională pentru a inhiba deliberarea rațională. ^{[8][23][24][3][25][26]}

Utilizarea acestor tehnici pentru construirea unui bazin electoral constituie o încălcare clară a Constituției României, în special a articolelor 34 (protecția sănătății psihice publice) și 1 (statul de drept), și o posibilă încălcare a articolului 369 din Codul Penal (incitare la ură și discriminare). ^[39][40]

Dilema fundamentală rămâne: cum poate o republică constituțională să se apere de manipularea cognitivă fără a se transforma ea însăși într-un sistem autoritar sub pretextul „protecției”? Răspunsul nu constă în control centralizat asupra informației, ci în trei piloni complementari: fortificarea instituțională, consolidarea rezilienței cognitive și reglementarea inteligentă a platformelor digitale, care să protejeaze libertatea de exprimare în timp ce limitează manipularea de masă. ^[8][2]

Hotărârea CCR din 2024 marchează un punct de cotitură epocal: în era razboaielor cognitive, legitimitatea unui proces electoral nu se măsoară doar prin numărul de voturi, ci și prin calitatea procesului decizional care a generat acele voturi. Aceasta este o lecție pe care o va trebui să o înțeleagă și să o integreze întreaga democrație occidentală. ^[1][2]