-
Analiza mecanismelor structurale și a percepțiilor publice privind controlul și crizele globale
În fereastra critică 2025-2035, policriza globală forțează o bifurcație între adaptarea instituțională și limitele fizice ale planetei. Analizăm mecanismele biopoliticii, inegalitatea structurală r>g și modelul BAU2 pentru a demonstra că riscurile reale sunt efecte emergente, nu planuri oculte. Articolul structurează fundamentele sociologice și economice necesare înțelegerii instabilității sistemice contemporane.
-
Colapsul epocii bronzului și criza globală contemporană
Paralela între colapsul civilizațiilor din jurul anului 1200 î.e.n. și policriza globală contemporană oferă o perspectivă inedită asupra viitorului. Între 2025 și 2040, presiunile ecologice și contracția materială riscă să forțeze o autocratizare structurală a sistemelor politice. Analizăm arhitectura dependențelor globale, dinamica rivalității mimetice și scenariile de supraviețuire pentru democrația liberală.
-
Agentivitatea umană la intersecția dintre inteligența artificială și neuroștiințe
Transformările tehnologice actuale reconfigurează agentivitatea umană la intersecția dintre sistemele algoritmice și neuroștiințe. Analizăm criza autonomiei individuale, provocările aduse de neurodrept și dinamica ecosistemelor decizionale hibride. Propunem modelul agentivității contributive și explorăm direcțiile de guvernanță necesare pentru România în contextul decalajului digital.
-
Analiza strategică a României în orizontul transformărilor globale
În orizontul 2025–2030, România navighează provocări strategice majore, de la securitatea regională la transformarea digitală profundă. Raportul analizează impactul inteligenței artificiale asupra pieței muncii, unde doar 4% din joburi sunt expuse riscului. Totodată, evaluăm tranziția obligatorie către un nou model macroeconomic sustenabil.
