-
Dinamica stabilității instituționale globale sub presiunea policrizelor
Între 2024 și 2035, policrizele globale amenință stabilitatea instituțională. Modelul mondial 7.0 analizează 15.000 de scenarii stocastice, indicând o probabilitate de colaps de 57.45% și o fereastră critică în 2030-2032. Explorăm rolul capitalului ca amortizor sistemic și importanța guvernanței pentru supraviețuire.
-
Tranziții de ciclu civilizațional și rupturi socio-politice
Între 1450 și 1945, patru revoluții tehnologice majore au declanșat rupturi socio-politice profunde în spațiul european. De la tiparul lui Gutenberg la industrializarea totală a secolului XX, analiza comparativă identifică regularități structurale recurente: erodarea legitimității, dislocarea claselor medii, rolul intelectualilor alienați și condițiile care diferențiază tranzițiile absorbite de cele catastrofale.
-
Ultima tranziție a inteligenței
Ce-ar fi însemnat să fii neanderthalian în ultimele generații ale speciei tale, fără să știi că lumea ta se termină? Acest eseu explorează o analogie provocatoare între dispariția neanderthalienilor și transformarea societății prin inteligența artificială, analizând mecanismele acumulării cognitive, constrângerile sistemice, comportamentele emergente ale AI și cinci scenarii posibile pentru viitorul uman.
-
Între colaps și reținere
Între 1972 și 2020, modelul World3 din Limits to Growth a indicat o traiectorie apropiată de scenariul BAU2. Analizăm validările recente, diferența dintre proiecție și predicție și intervalul critic 2025-2035. Evaluăm implicațiile pentru UE și SUA într-o lume a constrângerilor structurale.
