1. Context și obiective strategice
China a devenit un actor central în războiul hibrid global, folosind o combinație sofisticată de mijloace economice, politice, informaționale și tehnologice pentru a-și extinde influența fără a recurge la conflicte militare directe. Strategia sa este adaptabilă și țintește exploatarea vulnerabilităților politice și economice din diverse regiuni, inclusiv în Europa de Est și Sud-Est, zone relevante pentru securitatea și stabilitatea globală.
Obiectivele Beijingului includ consolidarea poziției globale, accesul la piețe și resurse strategice, dar și slăbirea coeziunii geopolitice a adversarilor săi, în special a alianțelor occidentale.
2. Strategia hibridă a Chinei: adaptare și exploatare regională
Războiul hibrid chinez se remarcă prin flexibilitate și adaptabilitate, valorificând particularitățile politice, economice și sociale ale țărilor vizate. Inițiativa Belt and Road (BRI) este nucleul acestei strategii, conectând Asia, Europa și Africa prin coridoare economice și logistice, facilitând exportul capacității industriale și consolidând legăturile comerciale și politice.
Investițiile în infrastructură și energie creează dependențe economice, oferind Beijingului pârghii de influență politică și strategică. În paralel, China dezvoltă rețele de cooperare interguvernamentală și people-to-people, sporind legăturile politice și culturale pe termen lung.
3. Pârghii economice și politice în războiul hibrid
3.1. Pârghiile economice
Investițiile chineze în infrastructură – porturi, căi ferate, energie – creează dependențe economice în țările vulnerabile din Europa, oferind Beijingului pârghii esențiale de influență politică. Portul Pireu din Grecia, dezvoltat de China Ocean Shipping Company (COSCO), este un exemplu concret: criza financiară a Greciei a facilitat această preluare, iar portul a devenit un nod logistic strategic pentru comerțul chinez în Europa.
Aceste investiții permit Chinei să modeleze decizii guvernamentale și să influențeze agenda regională. Proiecte precum linia feroviară Budapesta-Belgrad extind conexiunile terestre între Europa Centrală și Asia, consolidând poziția Chinei în coridoarele comerciale globale.
3.2. Influența politică și capturarea elitelor
China cultivă relații cu elite politice și partide europene, inclusiv cu formațiuni eurosceptice sau naționaliste, pentru a slăbi consensul european și a promova interesele blocului revizionist. Fragmentarea consensului facilitează manevrele Beijingului și îi oferă spațiu de influență în decizii strategice.
Aceste tactici sunt eficiente mai ales în state cu instituții mai puțin consolidate, unde vulnerabilitățile pot fi exploatate pentru influențarea politicii interne și externe. Finanțările, lobby-ul și campaniile de influență media sunt folosite pentru capturarea elitelor și modelarea opiniei publice.
4. Războiul informațional în cadrul războiului hibrid chinez
Războiul informațional este o componentă esențială și sofisticată a strategiei hibride a Chinei, cu scopul de a influența percepțiile, a modela deciziile politice și a slăbi coeziunea adversarilor fără confruntări militare.
4.1. Obiectivele războiului informațional
China urmărește să construiască o imagine pozitivă a sa ca actor global responsabil și indispensabil pentru stabilitatea și dezvoltarea internațională. În paralel, vizează slăbirea încrederii în instituțiile democratice și în alianțele occidentale, precum și crearea diviziunilor sociale și politice pe teme sensibile — de la pandemia COVID-19, la migrație și politici economice. Un alt obiectiv este contracararea criticilor privind drepturile omului și politica externă chineză, prin promovarea unei ordini multipolare care să legitimeze modelul politic și economic al Chinei.
4.2. Tactici și metode
China adoptă o propagandă subtilă și bine calibrată, bazată pe soft power, evitând tonul agresiv și polarizant caracteristic Rusiei. Mesajele sunt adaptate cultural și regional, fiind difuzate prin mass-media de stat, rețele sociale, influenceri și firme private de relații publice, creând impresia unui discurs autentic și independent.
Dezinformarea este aplicată cu finețe, prin negarea implicării și promovarea unor versiuni alternative ale adevărului, care induc incertitudine și dubii în rândul publicului. Beijingul exploatează tehnologiile emergente, precum inteligența artificială și analiza datelor, pentru a genera și amplifica mesaje țintite, adaptate rapid la reacțiile audienței.
Atacurile cibernetice integrate completează aceste tactici, vizând infrastructuri critice și acces la informații sensibile, ceea ce întărește capacitatea Chinei de a influența deciziile și de a perturba adversarii.
4.3. Diferențe față de războiul informațional rusesc
Spre deosebire de Rusia, care folosește un volum mare de mesaje contradictorii, polarizare agresivă și teorii conspiraționiste pentru destabilizare rapidă, China preferă o influență graduală, subtilă și profesională, bazată pe relații economice și politice durabile. Rusia mizează pe haos informațional și dezbinare rapidă, în timp ce China urmărește să construiască o imagine pozitivă și să influențeze pe termen lung.
Există o aliniere tacită între cele două puteri, cu schimburi de metode și alinierea unor narative comune, dar fiecare urmărește obiective distincte și folosește tactici adaptate propriului stil și scop.
4.4. Exemple concrete de mesaje și campanii
- În timpul pandemiei COVID-19, China a promovat mesaje care evidențiau succesul său în gestionarea crizei, minimalizând în același timp criticile legate de originile virusului.
- Pe teme legate de migrație și securitate, Beijingul a amplificat temeri legate de instabilitate socială, contribuind la polarizarea opiniei publice.
- În domeniul politicilor economice, China a promovat avantajele cooperării economice cu țările vizate, în paralel cu critici subtile la adresa politicilor occidentale considerate restrictive.
- Criticile privind drepturile omului au fost contracarate prin discursuri care prezintă aceste subiecte ca interferențe în treburile interne ale Chinei.
4.5. Impactul în România și regiune
Campaniile chineze au influențat dezbateri publice și alegeri, contribuind la polarizarea societății și la diminuarea încrederii în instituții. Atacurile cibernetice asupra infrastructurilor critice și a instituțiilor guvernamentale au fost confirmate de experți și autorități.
Platformele digitale, inclusiv rețelele sociale, au fost folosite intens pentru amplificarea mesajelor propagandistice și dezinformative, cu impact asupra opiniei publice din România și țările învecinate.
4.6. Provocări și recomandări
Pentru a contracara aceste amenințări, este nevoie de:
- Mecanisme eficiente de detectare și contracarare a dezinformării, cu cooperare internațională.
- Educație media și alfabetizare digitală pentru creșterea rezilienței publicului.
- Consolidarea securității cibernetice pentru protejarea infrastructurilor critice.
- Promovarea transparenței și responsabilității în mass-media și pe platformele digitale.
5. Concluzii și recomandări generale
Războiul hibrid al Chinei, cu accent pe războiul informațional, reprezintă o amenințare strategică relevantă pentru România, regiune și publicul internațional. Contracararea acesteia necesită o strategie integrată, combinând consolidarea capacităților instituționale, educația mediatică și cooperarea internațională.
⁂
Leave a Reply