Transumanismul, singularitatea tehnologică și colonizarea spațiului

Dec 5, 2025

Convergența ideologiilor și rețeaua oligarhică globală

1. Introducere

1.1. Articularea problemei și relevanța investigației

Convergența dintre transumanism, singularitatea tehnologică și colonizarea spațiului se constituie ca una dintre cele mai semnificative și controversate dezbateri în studiile viitorului din acest moment. Deși aceste trei perspective ideologice au apărut în contexte istorice distincte, anume transumanismul modern formulat de Julian Huxley în 1957, singularitatea tehnologică concepută de I.J. Good în 1965 și colonizarea spațiului ca aspirație mai veche reactivată prin SpaceX, interdependența lor în cadrul ecosistemului de gândire strategică din Silicon Valley și Oxford sugerează un proiect ideologic integrat, care reformulează fundamental noțiunile despre viitorul uman și structura puterii globale.

Transumanismul, în sens modern, a fost formulat de biologul evoluționist Julian Huxley în 1957 ca o filosofie a augmentării umane prin tehnologie. Singularitatea tehnologică, conceptualizată inițial de I.J. Good în 1965 și popularizată de Ray Kurzweil, propune o ruptură radicală în competența cognitivă și capacitatea de transformare a realității odată cu apariția superinteligenței artificiale. Colonizarea spațiului, deși mai veche ca aspirație, a dobândit noi dimensiuni prin programele SpaceX și investigațiile genetice ale institutelor precum Harvard Medical School și Weill Cornell Medical College privind adaptarea umană la mediile extraterestre.

Relevanța acestei investigații este imediată și urgentă. Finanțatorii și gânditorii care plasează aceste ideologii în centrul agendei strategice mondiale sunt persoane cu o influență extraordinară asupra politicii publice, mass-mediei și a cercetării științifice. Nick Bostrom, fondatorul Institutului pentru Viitorul Umanității (Future of Humanity Institute) de la Oxford, a influențat retorica riscului existențial la nivel global. Elon Musk a promis o colonie pe Marte de 80.000 de persoane. Open Philanthropy, cu un portofoliu de aproximativ 25 de miliarde de dolari, a investit miliarde în cercetarea agendei transumaniste și a siguranței Inteligenței Artificiale. Cu toate acestea, aceste inițiative au primit puțină atenție critică în privința originilor lor ideologice și a conexiunilor lor cu mișcările eugeniste din secolul XX.

Cercetătorii Timnit Gebru și Émile P. Torres au propus termenul TESCREAL pentru a descrie ansamblul de ideologii interconectate, care include Transumanismul, Extropianismul, Singularitarianismul, Cosmismul, Raționalismul, Altruismul Eficace și Longtermismul (o filosofie a prioritizării viitorului pe termen foarte lung), alcătuind o mișcare ideologică coerentă cu rădăcini în eugenia anglo-americană. Gebru și Torres au publicat această analiză în First Monday în aprilie 2024, într-un articol intitulat The TESCREAL Bundle: Eugenics and the Promise of Utopia through Artificial General Intelligence, care a provocat o dezbatere semnificativă în comunitatea academică și în sfera publică.

1.2. Obiectivele și structura investigației

Această investigație se bazează pe o analiză sistematică a literaturii academice, documentelor de politică, manifestelor ideologice și articolelor de cercetare din domeniile bioetică, filosofie, studii despre viitor și critică a tehnologiei. Investigația urmărește patru axe principale: (1) arborescența istorică și ideologică a transumanismului modern, cu accent pe continuitatea sa cu eugenia clasică; (2) mecanismele de convergență ideologică dintre transumanismul, singularitarianism și longtermism; (3) structurile oligarhice și mecanismele de putere care susțin și coordonează aceste mișcări; și (4) perspectivele critice și alternativele disponibile.

2. Transumanismul: definire, istoric și actorii globali

2.1. Genealogia ideologică: de la eugenică clasică la tehnologie modernă

Transumanismul modern nu poate fi înțeles decât prin recunoașterea continuității sale conceptuale, metodologice și ideologice cu mișcările eugeniste din primele decenii ale secolului XX. Deși transumaniștii moderni resping adesea orice asociere cu eugenia, invocând distincția dintre programele eugeniste impuse de stat și libertatea individuală de a-și alege augmentările, o analiză mai atentă a textelor și practicilor relevă paralele substanțiale la nivel de valori fundamentale și obiective finale.

În septembrie 1921, trei sute de oameni de știință, oameni politici și activiști s-au adunat la Muzeul American de Istorie Naturală din New York pentru a discuta ereditatea și eugenia, acea ideologie politică proiectată pentru a modela societățile prin metode biologice de control al populației și selecție artificială. Obiectivele eugeniei clasice erau de a promova propagarea oamenilor considerați dezirabili și de a reduce numărul oamenilor nedezirabili sau defectuoși, în principal prin sterilizări forțate și restricții asupra imigrației.

Julian Huxley, care a reintrodus termenul transumanismul în 1957 prin eseul Transhumanism, a fost o figură-cheie a perioadei interbelice cu viziuni eugeniste explicit formulate în contextul unui raționalism științific și al unei utopii socialiste secularizate. Huxley era fratele lui Aldous Huxley și a fost o figură de prim plan în genetica și biologia evolutivă britanică. În poziția sa de secretar general al UNESCO din 1946, Huxley a formulat ideea unei ameliorări umane sistematice prin metode tehnologice, o frază care reflectă în mod semnificativ retorica eugeniei clasice în terminologie modernă. În manifestul UNESCO: Its Purpose and Philosophy din 1946, Huxley a pledat pentru un umanism științific mondial bazat pe biologia evolutivă și a insistat că cultura este o etapă superioară a evoluției. Huxley a susținut, de asemenea, că UNESCO ar trebui să examineze problema eugenică, deși a recunoscut că o politică eugenică radicală era la acel moment nerealistă din punct de vedere al atitudinilor publice. Huxley a scris: “Chiar dacă toate practicile eugeniste trebuie respinse din motive morale, obiectivele eugeniste pot fi atinse prin alte mijloace”.

Această continuitate ideologică s-a perpetuat prin migrarea conceptelor de selecție, augmentare și superioritate cognitivă din retorica eugeniei clasice către aceea a transumanismului contemporan. Huxley, deși a condamnat public atrocitățile naziste și s-a distanțat de eugenia coercitivă, nu a renunțat la credința fundamentală în necesitatea controlului uman al evoluției; el a reformulat doar terminologia din eugenică în control al populației, în planificare familială și în cele din urmă în transumanism.

Munca criticilor precum Timnit Gebru, Émile P. Torres, Diane B. Paul și alți cercetători a revelat că aceste conexiuni nu sunt accidentale, ci constituie un fir roșu care traversează șapte decenii. Gebru și Torres au demonstrat că mișcarea transumanistă globală este înrădăcinată în conceptualizări ale inteligenței, selecției și optimizării umane care reproduc logica eugeniei anglo-americane din perioada 1900-1940. Nick Bostrom, cofondatorul Asociației Mondiale Transumaniste (World Transhumanist Association) și o voce centrală în filosofia longtermismului (filosofia termenului lung), a fost implicat în scandaluri legate de mesaje cu conținut rasist de pe forumurile online din 1990, sugerând că legătura dintre transumanismul și ideologia rasei nu a fost pur teoretică. Bostrom a argumentat în scrierile sale că presiunile de degradare genetică, anume declinul genetic cauzat de faptul că oamenii cu IQ mai scăzut se reproduc mai mult decât cei cu IQ mai înalt, reprezintă o amenințare existențială. Aceasta este, în substanță, reafirmarea unui argument eugenist clasic din opera lui Francis Galton și a cercetătorilor britanici și americani din primele decenii ale secolului XX.

2.2. Definiții operaționale și subcurente ideologice

Transumanismul contemporan se poate defini ca o mișcare socio-politică și intelectuală centrată pe utilizarea tehnologiei pentru a transforma experiența și condiția umană dincolo de limitele biologice actuale, cu scopul de a realiza ceea ce susținătorii numesc post-umanitatea. După cum a afirmat David Pearce, cofondatorul Asociației Mondiale Transumaniste (World Transhumanist Association) și teoretician al abolirii suferinței, transumanismul aspiră la o civilizație cu cei trei S: superinteligență, supraviețuire (superlongevitate) și super-fericire. Aceste trei componente constituie arhitectura ideologică fundamentală a mișcării transumaniste.

Extropianismul: libertarianismul tehnologic

Extropianismul (Extropianism), formulat de Max More în 1988 și formalizat prin Institutul Extropy din 1992, reprezintă o variantă libertarian-anarhocapitalistă a transumanismului cu implicații profunde pentru guvernanță și distribuția puterii. Extropienii promovează o ordine socială spontană, se opun intervenției statului și pledează pentru o cibernetică personală și autosuficiență tehnologică radicală. Principiile Extropiei formalizate de More includ: progresul continuu, autodeterminarea practică, deschiderea pragmatică, intelectul și experiența, și ordinea spontană.

Max More a formulat o ideologie care respinge puternic reglementările guvernamentale și pledează pentru libertatea absolută a indivizilor de a-și augmenta corpurile și mințile după cum doresc, fără restricții de stat. Cu toate acestea, acest accent pe libertate individuală maschează o dinamică mai profundă de inegalitate și acces diferențiat la tehnologiile de augmentare. Extropianismul a atras multe personaje din rândul elitei tehnologice din Silicon Valley, inclusiv finanțatori și antreprenori cu conexiuni la capitalul de risc și platforme tehnologice dominante.

More și Pearce au publicat manifestele care au formulat principiile extropianismului în revistele de specialitate și în documente de politică care au circulat în comunitatea transumanistă încă de la sfârșitul anilor 1980. Extropianismul a servit ca unul din portalurile prin care ideile libertariene ale dereglementării și privatizării au fost integrate în agenda transumanistă.

Transumanismul democratic și perspectivele progresiste

O variantă alternativă, mai puțin vizibilă în media dominantă, este transumanismul democratic, formulat de James J. Hughes și institutele sale cum ar fi Institute for Ethics and Emerging Technologies (IEET). Hughes argumentează că pentru o abordare stat-centrică este necesară distribuirea beneficiilor augmentării umane, cu accentul pe echitate, acces universal și deliberare democratică în luarea deciziilor privind tehnologiile de augmentare. Hughes a scris cartea Citizen Cyborg: Why Democratic Societies Must Respond to the Redesigned Human of the Future, care a formulat alternativa democratică la versiunile libertariene ale transumanismului.

Tehnoprogresismul, termenul mai recent preferat de Hughes și aliații săi, combină valorile sociale democratice tradiționale cu viziunile transumaniste despre viitorul uman, insistând că progresul tehnologic poate fi un catalizator pentru dezvoltarea umană pozitivă atât timp cât asigurăm că tehnologiile sunt sigure și distribuite echitabil. Această fracție a mișcării este mai permeabilă la preocupări privind inegalitatea și justiția socială, deși rămâne angajată în agenda fundamentală a augmentării biologice și a post-umanității.

Hedonismul transumanist și proiectul abolitionist

O variantă mai radicală și mai puțin discutată este hedonismul transumanist sau transumanismul aboliționist, fundamentat în manifestul The Hedonistic Imperative al lui David Pearce din 1995. Pearce pledează pentru o obligație morală absolută de a rescrie genomul vertebratelor și de a reproiecta ecosistemul global pentru a elimina suferința și a o înlocui cu gradienți de fericire sensibili la informație.

Pearce concepe o viață post-umană complet redefinită, în care suferința biologică este eliminată complet prin modificarea genetică radicală a tuturor ființelor vii, nu doar a oamenilor. Aceasta implică o manipulare masivă și deliberată a naturii și biologiei în slujba unei utopii hedoniste. Pearce a publicat texte în care formulează viziuni asupra eliminării totale a durerii și suferinței în regnul animal.

Deși marginală în discursul principal al transumanismului, perspectiva lui Pearce dezvăluie aspirațiile transformatoare radicale care circulă în interiorul mișcării și legăturile acesteia cu o formă de bioinginerie cosmică și supranaturală.

2.3. Actorii majori ai scenei transumaniste globale

Ecosistemul transumanist global este susținut de o rețea relativ mică de actori intelectuali, instituții de cercetare și finanțatori concentrați în Silicon Valley, Oxford și alte centre de putere tehnologică și financiară.

Nick Bostrom și Future of Humanity Institute

Nick Bostrom, profesor la Oxford și fondatorul Institutului pentru Viitorul Umanității (Future of Humanity Institute), a fost figura intelectuală centrală în stabilirea agendei transumaniste globale pentru aproximativ două decenii. FHI, care a funcționat din 2005 până în aprilie 2024, a fost un laborator intelectual pentru ideile cu privire la riscul existențial, longtermismul (filosofia termenului lung) și alinierea AGI cu valorile umane, și a influențat retorica politică și academică globală în mod substanțial.

Bostrom a publicat lucrări privind riscul existențial, argumentul simulării și siguranța AI, care au influențat cercetarea și politica mondială. În 2002, Bostrom a publicat o lucrare de referință intitulată Existential Risks: Analyzing Human Extinction Scenarios and Mitigation Strategies, care a pus bazele pentru conceptul de risc existențial care a devenit central în discursul tehnologic și în politica AI. Lucrarea a catalogat potențialele amenințări la adresa existenței umane, inclusiv asteroizii de impact, erupții vulcanice catastrofale, boli pandemice și riscuri antropogene cum ar fi războiul nuclear, bioterorism și riscurile necontrolate ale inteligenței artificiale.

Bostrom a argumentat, de asemenea, că presiunile de degradare genetică de la reproducerea oamenilor neoptimizați genetic constituie o amenințare existențială, o poziție care a extins logica eugenică clasică în context de AI și longtermism (filosofia termenului lung). Bostrom a scris despre riscul ca evoluția naturală să ducă la declin genetic, cu implicații pentru viitorul omenirii.

Elon Musk și SpaceX

Elon Musk, fondatorul și CEO-ul SpaceX, a devenit ambasador public al proiectului de colonizare marțiană și al transumanismului în general, cu o prezență masivă în media și o capacitate de a mobiliza miliarde de dolari pentru aceste inițiative. Musk a declarat în repetate rânduri că colonizarea Marte este o prioritate existențială pentru umanitate și că SpaceX are ca scop să trimită oameni în mod permanent pe Marte pentru a stabili o bază autosustenabilă.

Pe lângă SpaceX, Musk este implicat în Neuralink, o companie focalizată pe interfețele neuro-digitale care ar putea permite amplificarea capacităților cognitive umane prin conexiuni directe între creier și computere. A fost, de asemenea, asociat ideologic cu diverse inițiative transumaniste, inclusiv longtermismul (filosofia termenului lung) și altruismul eficace.

David Pearce și Humanity+

David Pearce, cofondatorul Asociației Mondiale Transumaniste (WTA, redenumită ca Humanity+) alături de Nick Bostrom în 1998, a fost o figură intelectuală centrală în formularea versiunilor mai radicale ale transumanismului, în special hedonismul transumanist și proiectul aboliționist. Pearce a menținut o serie de site-uri web dedicate subiectelor transumaniste și a publicat manifestul The Hedonistic Imperative în 1995.

Pearce a fost, de asemenea, vorbitor la conferințele Asociației Mondiale Transumaniste și a contribuit semnificativ la definirea agendei transumaniste globale pe problemele de suferință și fericire.

James J. Hughes și Institute for Ethics and Emerging Technologies

James J. Hughes, bioetician și sociolog, este directorul executiv al Institute for Ethics and Emerging Technologies (IEET), o instituție focalizată pe promovarea unei versiuni mai democratice și progresiste a transumanismului. Hughes a scris Citizen Cyborg și a formulat conceptul de transumanism democratic și tehnoprogresism ca alternative la versiunile libertariene ale mișcării.

IEET a publicat lucrări importante pe probleme de bioetică, augmentare umană și democrație tehnologică. Hughes a fost vorbitor la conferințele internationale și a contribuit la definirea unei versiuni mai incluzive a agendei transumaniste.

Aubrey de Grey și cercetarea în longevitate

Aubrey de Grey, un biogerontolog de renume, este cunoscut pentru promovarea cercetării în extensia radicală a longevității, inclusiv conceptul de viteza de evadare a longevității (LEV – Longevity Escape Velocity), ideea că progresele medicale vor putea prelungi durata de viață mai rapid decât aceasta se scurtează datorită vârstei, permițând în principiu viața indefinită.

De Grey a estimat că există o probabilitate mai mare de 50 procente ca oamenii cu vârsta de 40 de ani astazi să nu moară din cauze legate de vârstă dacă tehnologiile de extensie a longevității sunt dezvoltate suficient de rapid. A scris cartea Ending Aging și a fondat Methuselah Foundation pentru finanțarea cercetării în gerontologie și extensie a longevității.

Ray Kurzweil: viziunea exponențialistă

Ray Kurzweil, informatician și futurist, este cunoscut pentru promovarea ideii de Legea Accelerării Randamentului (Law of Accelerating Returns) și predicția că singularitatea va aparea în jurul anului 2045. Cartea sa de referință The Singularity Is Near: When Humans Transcend Biology publicată în 2005 a formulat viziunea exponențialistă a progresului tehnologic care a influențat discursul transumanist și AI global.

Kurzweil a mai recent publicat The Singularity Is Nearer în 2024, reiterând predicțiile sale despre singularitate și viziunea asupra unui viitor în care inteligența umană și cea artificială vor fuziona.

Eliezer Yudkowsky și Machine Intelligence Research Institute

Eliezer Yudkowsky, fondatorul Machine Intelligence Research Institute (MIRI), care s-a desprins din Singularity Institute for Artificial Intelligence (2000), a fost o figură intelectuală centrală în stabilirea agendei siguranței AI și alinierea AI cu valorile umane. MIRI a fost finanțată parțial de Open Philanthropy cu granturi totalizând aproximativ nouă milioane opt sute de mii de dolari între 2019 și 2020.

Yudkowsky a scris articole pe siguranța AI, alinierea superinteligenței și riscurile asociate cu dezvoltarea necontrolată a AGI. MIRI a devenit o instituție de referință în discursurile asupra siguranței AI.

2.4. Rețeaua instituțională și mecanismele de finanțare

Rețeaua instituțională care susține cercetarea și difuzarea ideologiei transumaniste include instituții academice prestigioase, organizații nonprofit și canale de finanțare private concentrate în mâinile unui grup mic de filantropi și elita tehnologică.

Open Philanthropy: principalul finanțator al agendei transumaniste

Open Philanthropy, o fundație filantropic majoră cu un portofoliu de aproximativ 25 de miliarde de dolari, este una din cele mai importante surse de finanțare pentru agenda transumanistă, longtermistă și de siguranță a Inteligenței Artificiale globale. Open Philanthropy a fost cofondată de Dustin Moskovitz, cofondatorul Facebook și de Cari Tuna, o fostă reporteră pentru Wall Street Journal, și se concentrează pe cauze cum ar fi siguranța AI, riscul existențial și cercetarea în longevitate.

Open Philanthropy a recomandat granturi majore către o serie de instituții și cercetători care promovează agenda transumanistă. Mai exact, Open Philanthropy a recomandat un grant de aproximativ două milioane de dolari pe doi ani pentru Institutul de Cercetare a Inteligenței Mașinilor (MIRI) în 2019, urmat de o finanțare suplimentară de peste șapte milioane de dolari pe doi ani în 2020. În perioada 2015-2020, Open Philanthropy a investit peste patru sute de mii de dolari în Institutul pentru Viitorul Vieții.

De asemenea, Open Philanthropy a furnizat finanțare pentru o varietate de inițiative de siguranță AI și longtermism (filosofia termenului lung) în peste o sută de granturi majore către instituții în mai mult de douăzeci de țări pe glob.

Moskovitz și Tuna au declarat că Open Philanthropy urmărește să finanțeze cauze care au cel mai mare potențial impact asupra bunei viitoare a omenirii. Aceasta s-a tradus în practică printr-o concentrare masivă a finanțării pe agenda TESCREAL, în detrimentul altor domenii de cercetare și activitate publică.

Humanity+: rețeaua internațională de advocacy

Humanity+, redenumită din World Transhumanist Association (WTA) fondată în 1998 de Nick Bostrom și David Pearce, funcționează ca o organizație de advocacy și rețea socială pentru transumanismul global. Humanity+ organizează conferințe anuale (Transvision), publică declarații și principii transumaniste și servește ca o zonă de coordonare între diferiți activiști transumaniști la nivel internațional.

Humanity+ are membri în peste 120 de țări și continuă să promoveze principiile transumaniste în discursurile academice și politice globale.

Instituții academice și centre de cercetare

Institutul pentru Viitorul Umanității (FHI) la Oxford, care a fost închis în aprilie 2024 după 19 ani de operațiune, a fost o instituție de cercetare de referință pentru ideile privind riscul existențial, longtermismul (filosofia termenului lung) și alinierea AI cu valorile umane.

Institutul pentru Viitorul Vieții (FLI) este o instituție de cercetare și comunicare dedicată identificării și mitigării riscurilor catastrofale globale, cu un accent semnificativ pe riscul AI. FLI a organizat conferințe pe siguranța AI și a publicat rapoarte influente pe riscurile asociate cu dezvoltarea inteligenței artificiale.

Instituții academice tradiționale cum ar fi Harvard Medical School și Weill Cornell Medical College sunt implicate în cercetări privind adaptarea umană la mediile extraterestre și cercetarea în longevitate. George Church și Chris Mason, cercetători la Harvard și Weill Cornell, respectiv, au publicat articole privind modificarea genetică spațială și adaptarea umană.

Alte actori și canale de finanțare

Thiel Foundation, fondul de capital de risc și filantropic al lui Peter Thiel, a investit într-o serie de inițiative transumaniste și de colonizare spațială. Thiel, care a fost finanțator timpuriu al Facebook și PayPal, a devenit cunoscut pentru susținerea agendei transumaniste și libertariene.

Cofondatorul LinkedIn, Reid Hoffman și alți investitori în capital de risc din Silicon Valley au investit în companii și inițiative legate de agenda transumanistă, inclusiv în siguranța AI.

2.5. Fundamentele filosofice și justificările normative

Fundamentele filosofice ale transumanismului sunt ancorate în două tradiții intelectuale principale: (1) iluminismul occidental și utopismul științific, care apelează la încrederea în capacitatea rațiunii și tehnologiei de a realiza progresul uman; și (2) o formă de ateism metodologic care respinge limitele impuse de natură ca imuabile și obligatorii.

Transumaniștii moderni au fost adesea atrași de cadrul stadial al progresului elaborat de filosofii Iluminismului cum ar fi Marquis de Condorcet, care a prezentat o progresie prin zece epoci către o epocă a progresului viitor al omenirii în care cunoașterea științifică ar pune capăt inegalității și suferinței umane.

Justificarea normativă fundamentală a transumanismului se bazează pe afirmația că augmentarea capacităților umane este, în sine, un bun moral și că orice limitare a acesteia reprezintă o negare nedreaptă a autonomiei individuale. Bostrom a conceptualizat acest lucru sub forma libertății morfologice, definind-o ca fiind un drept fundamental la augmentare care ar trebui garantat de stat și de societate.

Cu toate acestea, acest apel la drepturile individuale maschează realitatea politico-economică potrivit căreia accesul la tehnologiile de augmentare va fi inevitabil inegal și determinat de capacitatea de plată, creând o aristocrație biologică de oameni augmentați și o masă de Homo sapiens neaugmentați, cu capabilități și longevitate reduse.

2.6. Implicații etice și critici adresate agendei transumaniste

Implicațiile etice ale proiectului transumanist sunt profunde și contestate de către un număr crescător de critici din diverse discipline academice și din activism civic.

Replicarea logicii eugeniste

Marea critică formulată de Gebru, Torres, Paul și alți cercetători este aceea că transumanismul modern perpetuează logica eugenică clasică prin schimbarea terminologiei și a contextului, fără a schimba obiectivele fundamentale ale selecției, optimizării și creării unor rase superioare din punct de vedere genetic. Conceptele de selecție pozitivă și procreare benefică replică argumentele eugeniste din secolul XX, doar că justificate prin limbaj de autonomie individuală și maximizare a binelui.

Gebru și Torres au documentat în detaliu cum concepte cheie din eugenia timpurie au fost reluate în vocabularul transumanist modern, de la vorbirea despre IQ și inteligență, la vorbirea despre optimizare umană și superioritate cognitivă.

Potențialul pentru inegalitate extremă și stratificare biologică

O altă critică majoră este aceea că accesul inegal la tehnologiile de augmentare va perpetua și amplifica inegalitățile existente, creând o stratificare biologică și socială fără precedent în istoria umană. Dacă doar elita bogată are acces la augmentare genetică, longevitate extinsă și interfețe neuro-digitale, rezultatul va fi o formă de caste biologice în care un mic grup de oameni augmentați domină o populație vastă de oameni neaugmentați.

Aceasta ar reprezenta o nouă formă de imperialism și opresiune, bazată nu pe diferențe sociale arbitrare, ci pe diferențe biologice și cognitive genomice și interfețe neurologice.

Determinismul tehnologic și marginalizarea alternativelor

Criticii au subliniat, de asemenea, retorica inevitabilității care însoțește promovarea agendei transumaniste, prin care orice opoziție față de dezvoltarea AGI (Inteligența Artificială Generală) sau față de măsurile transumaniste propuse pentru a o gestiona este etichetată drept irațională și dăunătoare pentru generațiile viitoare.

Aceasta este o formă sofisticată de determinism tehnologic, adesea justificată prin prisma competiției geopolitice (în special cursa cu China), dar care servește la mascarea unor alegeri ideologice interne. Ideea promovată este că anumite dezvoltări tehnologice sunt inevitabile și că orice încercare de a le reglementa etic este nu doar inutilă, ci un risc existențial pentru națiune. Această retorică a reușit să deturneze atenția publică de la necesitatea unei guvernanțe democratice a tehnologiei, mutând discursul exclusiv pe terenul unei predestinări tehnologice și militare care nu admite nicio opoziție.

3. Singularitatea tehnologică și cursa globală pentru AGI

3.1. Conceptele fundamentale ale singularității tehnologice

Singularitatea tehnologică este concepută ca acel punct în viitor în care dezvoltarea exponențială a tehnologiei, în special a inteligenței artificiale, va produce o transformare irevocabilă a civilizației și a condiției umane, generând o realitate ce depășește capacitatea noastră de a o prezice sau controla.

I.J. Good, matematician și statistician care a participat la proiectul de descifrare a codului Enigma la Bletchley Park în Anglia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a enunțat în 1965 ceea ce se numește modelul exploziei de inteligență: “Să fie o mașină ultra-inteligentă definită ca o mașină care poate depăși cu mult toate activitățile intelectuale ale oricărui om, oricât de inteligent. Deoarece designul mașinilor este una dintre aceste activități intelectuale, o mașină ultra-inteligentă ar putea proiecta mașini și mai bune; ar exista atunci, fără îndoială, o «explozie a inteligenței», iar inteligența omului ar fi lăsată departe în urmă. Astfel, prima mașină ultra-inteligentă este ultima invenție pe care omul va trebui vreodată s-o facă”.

Conceptul de singularitate a fost reluat și popularizat de Ray Kurzweil în cartea The Age of Spiritual Machines: When Computers Exceed Human Intelligence (1998) și mai recent în The Singularity Is Near: When Humans Transcend Biology (2005), care a formulat viziunea exponențialistă a progresului tehnologic care a influențat discursul transumanist și AI global. Kurzweil a prezis că singularitatea va aparea în jurul anului 2045, și mai recent a reiterat această predicție în cartea sa din 2024 The Singularity Is Nearer: When We Merge with AI.

Nick Bostrom a redefinit singularitatea în termeni mai specifici privind riscul existențial, articulat în cartea sa Superintelligence: Paths, Dangers, Strategies publicată în 2014. Bostrom a definit un risc existențial legat de singularitate ca fiind acela în care o explozie de inteligență iminentă are capacitatea de a anihila viața de origine terestră sau de a-i limita permanent și drastic potențialul.

3.2. Cursa globală pentru dezvoltarea Inteligenței Artificiale Generale (AGI)

Într-un ecosistem competitiv al dezvoltării inteligenței artificiale, rivalitatea dintre organizații, națiuni și entități private pentru a realiza AGI s-a intensificat dramatic în ultimul deceniu. Entități mari cum ar fi OpenAI, DeepMind (deținut de Google/Alphabet), Anthropic și alte entități tehnologice gigantice concurează pentru a atinge o formă de inteligență artificială egală cu cea umană și potențial superioară acesteia.

OpenAI, o organizație care a început ca non-profit dar s-a transformat într-o structură cu scop lucrativ, a devenit unul dintre cei mai importanți actori în cursa AGI, cu sprijin din partea unor filantropi și investitori majori în capital de risc. OpenAI a dezvoltat GPT-3 și mai recent GPT-4, Modele Lingvistice Mari (Modele Lingvistice Mari, LLM) care au demonstrat capabilități remarcabile în înțelegerea și generarea limbajului natural.

Sondajele științifice pe cercetătorii AI sugerează perspective divergente asupra cronologiei realizării AGI. Patru sondaje ale cercetătorilor AI, conduse în 2012 și 2013 de Bostrom și Vincent C. Müller, au sugerat o estimare medie a probabilității că AGI va fi dezvoltat între 2040 și 2050 de 50%. Cu toate acestea, unii cercetători din industrie, inclusiv lideri ai unor importante laboratoare de AI, cred că AGI ar putea fi realizată în zece ani sau mai puțin, o estimare care contrastează dramatic cu scepticismul mai precaut al unor cercetători din mediul academic tradițional.

În septembrie 2025, o revizuire a sondajelor științifice și din industrie din ultimii 15 ani a găsit că majoritatea covârșitoare sunt de acord că AGI va aparea până în 2100, cu o medie a predicțiilor în jurul anului 2040 pentru AGI. Cu toate acestea, aceste predicții rămân extrem de incerte și ar trebui interpretate cu precauție, având în vedere natura speculativă a predicțiilor de dezvoltare tehnologică pe termen lung.

3.3. Utilizarea singularității ca instrument de accelerare a transumanismului și colonizării spațiale

Singularitatea tehnologică este utilizată de către comunitatea transumanistă și longtermistă ca un instrument retoric și conceptual pentru a justifica și a accelera o agendă care merge dincolo de simpla dezvoltare a inteligenței artificiale. Singularitatea este văzută nu doar ca o eveniment tehnologic, ci ca o transformare fundamentală a condiției umane, o transcendență în care omenirea va trece de la o stare biologică la una post-biologică, digitală, potențial imortală.

Această reinterpretare a singularității a permis unor figuri proeminente precum Kurzweil, Bostrom și alții să conecteze dezvoltarea AGI la agenda transumanistă mai largă și la colonizarea spațiului. Singularitatea devine astfel un catalizator pentru transumanism: AGI va rescrie limitele biologice ale oamenilor, va crea oameni post-biologici, va gestiona procesele de inginerie genetică la scară masivă și va deschide portaluri către colonizări cosmice și viață în spațiu inimaginabile.

Simultan, singularitatea este utilizată pentru a accelera finanțarea și cercetarea: dacă singularitatea este iminentă și va rescrie realitatea fundamentală a existenței umane, atunci investiția în cercetarea AGI și accelerarea eforturilor pentru realizarea acesteia (înaintea rivalilor) devin o chestiune de supraviețuire existențială și de superioritate competitivă. Aceasta a creat un climat de urgență și competiție accelerată în industria AI, care favorizează dezvoltarea accelerată a AGI în detrimentul considerațiilor pentru siguranță și responsabilitate democratică (democratic accountability).

4. Colonizarea spațiului și ingineria genetică spațială

4.1. Imperativul multiplanetar și mitul salvării

Colonizarea spațiului, în special colonizarea Marte, s-a constituit drept cea de-a treia pilă a ideologiei TESCREAL. Elon Musk, prin SpaceX, a formulat o viziune a viitorului în care omenirea devine multi-planetară, adică locuiește pe mai mult decât o singură planetă, asigurând în acest mod supraviețuirea speciei chiar și în scenariile de catastrofe telurice. Musk a propus o colonie pe Marte cu o populație de 80.000 de persoane în decada 2050, apoi expandabil la un milion în decadele următoare.

Argumentele în favoarea colonizării Marțiene sunt formulate în termeni de risc existențial și longtermism (filosofia termenului lung). Dacă omenirea rămâne pe o singură planetă, ea riscă extincția din datorită unui asteroid de impact, a unei erupții vulcanice catastrofale, a unui război nuclear global, a unei pandemii mondiale sau a unui alt eveniment catastrofal. Dacă omenirea devine multi-planetară, aceasta existență este asigurată. Totuși, această retorică ascunde o logică mai profundă: elitele tecno-futuristice din Silicon Valley și din alte centre de putere cred că viitorul umanității nu este ancorat în soluționarea problemelor terestre prezente (climă, inegalitate, foamete, boală), ci în transcendența către forme de viață post-biologice și în colonizări ale universului.

Colonizarea Marte devine, în această logică, o formă de asigurare pentru elita bogată și tehnologic avansată, o cale de evadare de pe o planetă deteriorată ecologic pentru cei care au suficienți bani și putere. Pentru majoritate, rămâne o promisiune retorică care justifică neglijarea problemelor prezente în favoarea unui viitor ipotetetic pentru elita selectă.

4.2. Ingineria genetică pentru adaptare spațială

Pentru a coloniza Marte sau alte lumi inospitaliere, oamenii vor trebui să se adapteze genetic la aceste medii extreme. Marte, de exemplu, are o atmosferă fără oxigen, o temperatură medie de minus 63 de grade Celsius, o radiație cosmică mult mai intensă decât pe Pământ și o gravitate care este o treime din cea terestră. Oamenii tradiționali nu pot supraviețui pe Marte fără echipament de protecție extensiv și modificări biologice.

Cercetătorii precum Christopher Mason de la Weill Cornell Medical College și George Church de la Harvard Medical School au sugerat că o cale viabilă pentru colonizarea spațului ar fi ingineria genetică deliberată a oamenilor care vor locui în spațiu. Aceștia ar putea fi modificați genetic pentru a rezista mai bine la radiație cosmică, pentru a funcționa mai eficient cu mai puțin oxigen, pentru a se adapta la gravitate mai scăzută, și pentru a tolera o serie de stresuri fiziologice create de mediile spațiale.

Mason și colegii săi au realizat deja experimente în laborator în care au introdus gene de la tardigrade (organisme extremofile care pot supraviețui în vid și la radiații intense) în celule umane, obținând o rezistență sporită la radiație. Church a discutat despre crearea unei populații de oameni adaptați (adapted humans) care ar putea locuii permanent pe alte planete și care ar fi fundamental biologici diferiți de Homo sapiens tradițional.

Planurile includ și hibridizări cu gene din organisme extreme: bacterii rezistente la radiații, organisme anaerobe care pot funcționa fără oxigen, și alte organisme extremofile. Acestea ar putea fi integrate deliberat în genomul viitor al colonizatorilor spațiali. Aceasta este, în esență, o reformulare modernă a proiectului eugenic: o creație deliberată a unei rase umane superioare adaptate pentru un mediu extraterestru specific, în loc de în cadrul terestru de inteligență socială sau capacitate fizică.

Implicația profundă a acestei direcții de cercetare este crearea unei noi subspecii sau chiar specii umane, ceea ce unii cercetători numesc Homo spacianus (omul spațial), care ar fi fundamental distinct din punct de vedere biologic de Homo sapiens tradițional. Aceasta ar marca o ruptură radicală în istoria evoluției umane și ar constitui, în esență, o implementare literală și concretă a agendei transumaniste de transcendere a limitelor biologice umane.

4.3. Conexiuni cu transumanismul și singularitatea

Colonizarea spațiului și ingineria genetică asociată sunt conectate ideologic și material la proiectele de transumanism și de AGI. Transumaniștii cred că superinteligența artificială ar putea fi utilizată pentru a proiecta și a optimiza procesele de inginerie genetică pe scară masivă. AGI ar putea calcula proteinele și genele necesare pentru a crea oameni adaptați pentru Marte, pentru Europa, pentru stele îndepărtate.

AGI ar putea, de asemenea, să gestioneze și să optimizeze procesele de colonizare spațială și de construcție de infrastructuri pe alte planete, și ar putea, chiar, să coordoneze o mișcare post-umană în care forme post-biologice de viață, construite cu ajutorul AGI, migrează în întreg universul.

Invers, disponibilitatea unui Plan B spațial justifică pentru unii transumaniști și longtermisti concentrarea pe viitor îndepărtat și ipotetetic în loc pe problemele prezente ale planetei. Dacă omenirea poate fi salvată prin colonizarea spațiului și prin transformare post-biologică, atunci sacrificiile terestre prezente (neglijarea schimbării climatice, perpetuarea inegalității extreme, acceptarea suferinței actuale) pot fi justificate ca necesare pentru atingerea viitorului grandios și salvator.

5. TESCREAL ca cadru ideologic unificator

5.1. Definirea și genealogia acronimului

TESCREAL este un acronim propus în 2023 de cercetătoarea în domeniul părtinirilor algoritmice (AI bias) Timnit Gebru și de filosoful moral Émile P. Torres. Acesta coagulează epistemologic șapte ideologii: Transumanism, Extropianism, Singularitarianism, Cosmism (modern), Raționalism (comunitatea internetului raționalismului), Altruismul Eficace, și Longtermism.

Gebru și Torres au argumentat în articolul lor publicat în First Monday din aprilie 2024, intitulat The TESCREAL Bundle: Eugenics and the Promise of Utopia through Artificial General Intelligence, că aceste șapte ideologii ar trebui tratate ca un ansamblu interconectat și suprapusă cu origini și ramificații partajate, și că ele alcătuiesc o mișcare care permite proponenților săi să justifice proiecte extreme sau detrimental prin invocarea ameninței extinctiei umane și a necesității unei optimizări pe termen lung.

Gebru și Torres au observat că membrii acestui ecosistem ideologic se referă repetat unii la alții, că ei se susțin mutuamente în publicații și în decizii de finanțare, și că ideile dintr-o ramură se difuzează rapid în celelalte ramuri. Aceste observații i-au determinat pe Gebru și Torres să propună acronimul TESCREAL pentru a desemna această coeziune ideologică și instituțională.

Originea TESCREAL ca cadru conceptual se găsește în lucrarea Gebru și Torres din 2024, care susțin că toate aceste ideologii sunt înrădăcinate în eugenia secolului XX, cu exponenți partajați și ideații similari privind inteligența, superioritatea și evoluția dirijată.

5.2. Componentele ideologice și mecanismele de convergență

Fiecare componentă a ansamblului TESCREAL aduce o dimensiune distinctă, pe dar complementară, la ideologia unificată. Convergența acestor ideologii creează o rețea de gândire care este mai coezivă și mai persuasivă decât părțile sale individuale.

Transumanism: augmentarea umană prin tehnologie

Transumanismul furnizează cadrul general al augmentării umane și al transcenderii limitelor biologice prin tehnologie. Oamenii ar putea, conform acestei ideologii, să-și mărească capacitățile intelectuale, fizice și morale prin intervenții tehnologice – o viziune care apelează la încrederea în progresul tehnologic ca catalizator al dezvoltării umane.

Extropialism: libertarianismul tehnologic

Extropianismul adaugă o componentă libertarian-anarhocapitalistă puternică, respingând regulamentarea statului și promovând piețe libere și autonomie individuală radicală. Aceasta justifică de ce transumanismul nu trebuie reglementat de stat și de ce piețele private trebuie lăsate libere să dezvolte și să comercializeze tehnologiile de augmentare.

Singularitarianism: urgența exponențialității

Singularitarianism introduce retorica urgență și inevitabilității prin predicțiile exponențialiste. Dacă singularitatea este imminentă, atunci trebuie să acționăm rapid pentru a ne pregăti pentru aceasta și pentru a asigura că omenirea este în poziția cea mai favorabilă la momentul transformării.

Cosmism modern: expansiunea în univers

Cosmismul, în forma sa modernă, propune o viziune expansivă a vieții inteligente care colonizează cosmosul și exportă conștiința în univers. Ideea că viitorul umanității este în spațiu și că trebuie să ne pregătim pentru migrație cosmică legitima investiția în tehnologiile de colonizare spațială.

Rationalismul internetului: rigoare epistemică aparentă

Raționalismul reprezentat de comunitatea online LessWrong (o comunitate focalizată pe studiul reasoning, rationalism și existential risk) oferă o aparență de rigoare epistemică și o cultură a deliberării raționale, oferind un strat academic și intelectual ideologiei TESCREAL.

Altruism eficace: justificare morală și filantropică

Altruismul Eficace oferă o justificare morală și filantropică pentru investiții masive în cercetare și dezvoltare a acestor tehnologii, argumentând că nedezvoltarea AGI și a transumanismului ar putea avea consecințe catastrophale pentru viitoarele generații. Aceasta transformă transumanismul din o aspirație visionară într-o obligație morală.

Longtermism: cosmologia moralității pe termen lung

Longtermismul (o filosofie a prioritizării viitorului pe termen foarte lung) introduce perspectiva cosmică și cea pe termen foarte lung – ideea că cea mai importantă luare în considerare morală este impactul pe milioane de ani viitori și pe miliardele de galaxii din univers. Longtermismul (o filosofie a prioritizării viitorului pe termen foarte lung) pledează că bunul existență viitor la scară cosmică și temporal va trebui să determine prioritățile noastre actuale.

Luate împreună, aceste șapte ideologii se întăresc reciproc și creează o rețea de gândire care este mult mai puternică și mai persuasivă decât ar fi orice componentă în parte. Un critic al transumanismului poate fi imediat contracarat cu invocarea longtermismului (filosofia termenului lung) sau a altruismul eficace; un critic al altruismului eficace poate fi contracarat cu invocarea importanței viitorului cosmic; și așa mai departe.

6. Rețeaua oligarhică globală și structurile de putere

6.1. Harta organizațională a rețelei transumaniste globale

Rețeaua transumanistă globală nu este atât o conspirație secretă, cât o rețea deschisă de instituții, finanțatori și gânditori care împărtășesc o înțelegere fundamentală a viitorului și o încredere în soluțiile tehnologice la problemele umane. Nodul central al acestei rețele a fost Institutul pentru Viitorul Umanității (Future of Humanity Institute) la Oxford, care a funcționat din 2005 până în aprilie 2024 sub conducerea Nick Bostrom.

De-a lungul celor 19 ani ai existenței sale, FHI a înrădăcinat o rețea de foști membri care au continuat să promoveze ideile sale în alte instituții și organizații majore din Silicon Valley, mediul academic și cercurile de elaborarea politicilor globale. Acești foști membri includ cercetători care sunt acum la OpenAI, DeepMind și alte laboratoare majore de AI, precum și filosofi și decidenți politici în poziții de influență semnificativă.

Alte instituții-cheie includ:

Institutul de Cercetare a Inteligenței Mașinilor (MIRI), fondată în 2000 și concentrată pe siguranța AI
Institutul pentru Viitorul Vieții (FLI), care promovează cercetarea pe riscuri existențiale
Institute for Ethics and Emerging Technologies (IEET), care promovează perspectivele mai democratice și progresiste
Centrul pentru Securitate și Tehnologie Emergentă (CSET), focalizat pe politica de AI
Various research centers la universități prestigioase din MIT, Stanford, Oxford, Cambridge și alte instituții

6.2. Fluxurile financiare și mecanismele de direcționare a capitalului

Open Philanthropy este singurul cel mai important distribuitor de capital către agenda TESCREAL. Conform datelor publice din baza de date a granturilor Open Philanthropy, fundația a alocat peste 330 de milioane de dolari către cercetarea pe siguranța AI și longtermism (filosofia termenului lung), cu granturi adresate unor duzini de instituții și sute de cercetători individuali.

Alte finanțatori majori includ:

Thiel Foundation: Fondul filantropic și de capital de risc al lui Peter Thiel, care a investit într-o serie de inițiative transumaniste
LinkedIn Foundation: Fundația asociată cu LinkedIn, care a investit în inițiative de AI
Google/Alphabet: Prin DeepMind și prin granturi academice, Google a investit substanțial în siguranța AI
Facebook/Meta: Prin institute interne și granturi externe
Diverși investitori cu capital de risc: Inclusiv Reid Hoffman, Paul Graham și alți investitori majori din Silicon Valley

Aceasta concentrație de capital este extraordinară. Cea mai mare parte a cercetării globale pe siguranța AI, un domeniu în esență creat și finanțat de filantropia longtermistă, se desfășoară în instituții finanțate în mod direct sau indirect de Open Philanthropy și de fundațiile conexe.

6.3. Influența asupra politicii publice și discursului academic

Prin intermediul concentrației de capital și canalele de finanțare strategice, actorii TESCREAL au exercitat o influență disproporționată asupra politicii publice și a discursului academic în legătură cu inteligența artificială, robotica, biotehnologia și alte tehnologii emergente.

La nivel academic

Finanțarea strategică a condus la constituirea unor centre de excelență și a unor grupuri de cercetare în universități de prestigiu care sunt, în esență, dedicate promovării agendei transumaniste și longtermiste. Mulți cercetători obțin granturi și burse de la Open Philanthropy și alte organizații legate de TESCREAL, creând un stimulent structural către alinierea gândirii lor cu ideologia acestor finanțatori. Cercetătorii care critică transumanismul sau longtermismul (filosofia termenului lung) se confruntă cu bariere în obținerea de finanțare și în publicare în publicații prestigioase.

La nivel politic

Actorii TESCREAL au devenit consilieri influenți și formatori de politică. Elon Musk s-a implicat direct în politica americană și internațională, promovând viziunea transumanistă. Alți actori TESCREAL sunt membri ai consiliilor consultative și ale consiliilor de administrație la agenții guvernamentale, instituții de elaborarea politicilor și platforme internaționale de guvernanță.

Perspectiva TESCREAL asupra riscului existențial și asupra priorităților de cercetare a devenit, în esență, ortodoxia în sferele oficiale ale politicii de AI și în cercetarea academică de prestigiu. Departamentele de stat, agenții de apărare și alte organisme guvernamentale au adoptat terminologia și conceptele TESCREAL în strategiile lor pentru AI și viitorul omenirii.

6.4. Marginalizarea alternativelor și sufocare a criticii

Printr-o combinație de concentrare de capital, influență academică și hegemonie discursivă, actorii TESCREAL au marginalizat în mod eficace alternativele la agenda lor și au sufocat critica. Cercetători care formulează critici la adresa transumanismului, a longtermismului (filosofia termenului lung) sau a agendei TESCREAL în general se confruntă cu dificultăți în obținerea de finanțare și în publicare în publicații prestigioase. Discursul alternativ, bazat pe preocupări cu privire la inegalitate, justiție socială, sustenabilitate ecologică și responsabilitate democratică (democratic accountability), a fost marginalizat ca bioconservator, neo-ludist, sau tehnofob și a fost descalificat din discursul principal de elaborarea politicilor.

Lucrările critice ale unor cercetători precum Gebru, Torres, Fukuyama, Gray și alții au fost primite cu reticență în sferele principale ale discursului academic și politic, în timp ce lucrările în serviciul agendei TESCREAL au primit sprijin substanțial din partea finanțatorilor majori.

7. Analiză critică: riscuri democratice și etice

7.1. Revenirea ideilor de ierarhie biologică și neo-eugenică

Cea mai serioasă critică la adresa agendei TESCREAL, formulată de cercetători cum ar fi Gebru, Torres și alții, este că ea reproduce și amplifică, sub o limbă de progres și optimizare, atitudinile discriminatorii care au caracterizat eugenia clasică din secolul XX. Obsesia TESCREAL cu inteligență, cu IQ și cu optimizarea umană pe dimensiuni biologice arbitrare reproducă complet logica rasistă și discriminatorie a eugeniștilor clasici.

Nick Bostrom, una dintre figurile centrale ale TESCREAL-ului, a fost implicat într-un scandal în 2022 atunci când a fost descoperit că, în 1996, a folosit limbaj rasist explicit și a exprimat idei explicit rasiste într-un e-mail de grup pe forumuri online de discuții. Mesajele includeau referințe denigratoare la persoane din anumite grupuri rasiale și afirmații care replicau tropi rasiști clasici. Bostrom a oferit o scuza formală, dar aceasta a expus discontinuitatea dintre retorica progresistă a agendei transumaniste și realitatea atitudinilor discriminatorii care persistă în interiorul acestei mișcări.

De asemenea, TESCREAL-ul manifesta o obsesie cu presiunile de degradare genetică, ideea că grupurile cu IQ mai scăzut se reproduc mai rapid decât grupurile cu IQ mai înalt, ceea ce ar putea duce la declin genetic și degradare a capacității medii cognitive a omenirii. Aceasta este o idee care este direct preluată din eugenia anglo-americană din perioada 1900-1940. După Holocaustul nazist și descoperirea conexiunilor eugeniei cu ideologia nazistă, această idee a fost respinsă în mod oficial de comunitatea științifică. Cu toate acestea, ea reapare în discursul TESCREAL sub masca unor preocupări asupra bunului viitor al omenirii și asupra sustenabilității speciei noastre.

7.2. Inegalitate structurală și acces diferențiat la tehnologii de ameliorare

Dacă viziunile transumaniste ar fi să se materializeze și dacă augmentarea biologică și cognitivă devine realitate, acestea vor fi, inițial și probabil pentru întreaga durată relevantă, accesibile doar elitelor extrem de bogate. Oamenii cu miliarde de dolari își vor putea cumpăra augmentările cele mai avansate, vor putea fi crioconservați pentru viitor, vor putea accesa protocoale de prelungire a vieții din generație în generație.

Oamenii obișnuiți, miliardele de oameni care locuiesc în sărăcie sau în circumstanțe materiale modeste, vor fi lăsați în urmă. Aceasta nu doar va perpetua inegalitatea existentă, o va amplifica exponențial. O lume în care unii oameni sunt post-biologici, superinteligenți, atingând practic nemurirea, și alții rămân umani obișnuiți cu timpi de viață biologici limitați este o lume cu o inegalitate incomparabil mai mare decât orice care a existat înainte în istoria umană.

Aceasta ar crea o formă nouă de servitute biologică, în care majoritatea umană este supusă unei clase de superinteligente și practic ființe nemuritoare care controlează resursele și destinul planetei și potențial al universului. Diferențele biologice ar deveni, în esență, marcaje permanente de caste și statut social, înscrise în gene și în interfețe neurologice.

7.3. Neglijare a problemelor urgente terestre prezente

Concentrarea pe viitorul îndepărtat și ipotetic implică, din punct de vedere politic, o neglijare deliberată a problemelor urgente și concrete ale prezentului. Schimbarea climatică, inegalitate economică extremă, boală, foamete și suferință sunt probleme reale care afectează miliarde de oameni azi. Totuși, în logica longtermistă, aceste probleme sunt miniaturizate în comparație cu potențialul de a salva triliuni de oameni viitori (mulți din care sunt ipotetici și nu încă nașteți).

Longtermismul (o filosofie a prioritizării viitorului pe termen foarte lung), cum este formulat de MacAskill și alții, pledează pentru o prioritizare de o sută de ori mai mare a bunăstării viitorului îndepărtat decât bunăstării prezent. Aceasta logică, deși sofisticată în formulare matematică, conduce la o neglijare morală și politică a suferinței prezente și a unei justiții imediate.

Aceasta justifică, implicit, perpetuarea inegalității și a suferinței terestre în prezent, în speranța unui salvare viitor care este, în realitate, extrem de ipotetică și dependentă de scenarii apocaliptice cu probabilitate scăzută. Criticii au subliniat că calculele probabilistice ale longtermismului (filosofia termenului lung) sunt extrem de speculative și depind de ipoteze contestabile despre viitorul îndepărtat.

7.4. Pericolele concentrării puterii tehno-oligarhice

Convergența TESCREAL, dacă ar fi pusă în practică, ar conduce la o concentrare extraordinară de putere în mâinile unui mic grup de oameni de știință, antreprenori și filantropi ultra-bogați. Dacă superinteligența artificială ar fi dezvoltată și ar fi controlată de o companie sau de o rețea mică de companii, aceasta ar deveni practic omnipotentă – capabilă să controleze informația, economia, comunicația și, potențial, deciziile politice pe scară globală.

Dacă colonizarea spațului ar fi coordonată de SpaceX și de câteva alte entități private, aceasta ar crea o nouă formă de imperialism cosmic în care puțini oligarhi controlează resursele și destinul universului – o perspectivă care ar putea suna feeric din punct de vedere SF, dar care de fapt reprezentă o concentrare de putere nemaivăzută în istoria umană.

Riscul democratic este colosal și nu este o exagerare retorică. O lume guvernată de superinteligență artificială, controlată de elite tecno-futuristice necontaminate de responsabilitate democratică, ar fi în esență o dictatură tehnologică, o formă de opresiune mai completă și mai incontestabilă decât orice dictatură din istoria umană.

Această perspectivă a unei dominații tehno-autoritare devine și mai plauzibilă atunci când se combină cu accesul inegal la augmentare biologică și cu posibilitatea unei elite post-biologice care controlează oamenii tradiționali biologici.

7.5. Determinismul tehnologic și reducerea alternativelor

O altă critică fundamentală este aceea că agenda TESCREAL invocă o retorică de inevitabilitate tehnologică care marginalizează orice discurs critic sau alternative. Ideea că AGI este inevitabil și că orice încercare de a încetini dezvoltarea sa este atât inutilă cât și contraproductivă a devenit hegemonică în discursul academic și politic despre AI.

Aceasta este o formă sofisticată de determinism tehnologic mascată de rațional: ideea că anumite dezvoltări tehnologice sunt predestinate și că orice încercare de a le opri este atât inutilă cât și contraproductivă. Aceasta a îndepărtat atenția publică de la chestiuni de alegere politică și guvernanță democratică și a mutat discursul pe teren de predestinație tehnologică.

Cu toate acestea, alternativele la TESCREAL există și sunt semnificative. Ar putea fi adoptate abordări democratice la dezvoltarea AI, cu control public și responsabilitate civică. Ar putea fi prioritizate soluții la problemele terestre prezente. Ar putea fi asigurate distribuție echitabilă a beneficiilor tehnologice.

8. Concluzii și perspective

8.1. Rezumatul constatărilor principale

Convergența ideologică a TESCREAL, convergența dintre transumanism, singularitate, colonizare spațială, longtermism (filosofia termenului lung) și altruism eficace, reprezintă o mobilizare extraordinară de capital, inteligență și putere politică în serviciul unei agende care este, în esență, continuatoare a eugeniei clasice, doar redenumită și sofisticată prin vocabular modern. Actorii TESCREAL au reușit, printr-o combinație de finanțare strategică, influență academică și hegemonie discursivă, să-și impună viziunea ca ortodoxie în sferele publice și academice legate de inteligența artificială și de viitorul umanității.

Totuși, această agendă riscă să perpetueze și să amplifice inegalitate extremă, să neglijeze problemele urgente ale prezentului și să concentreze puterea în mâinile unei elite tehno-oligarhice care nu este supusă responsabilității democratice sau publice. Alternativele la TESCREAL sunt posibile și dezirabile: o abordare democratică la dezvoltarea tehnologiei, o prioritizare a bunăstării terestre prezente, o distribuție echitabilă a beneficiilor tehnologice și o guvernanță transparentă și democratică a sistemelor de inteligență artificială și de alte tehnologii emergente.

8.2. Cerințele unei reformări democratice și etice

Pentru a corecta traiectoria curentă și pentru a asigura că viitorul umanității este determinat democratic și nu de o elită nedemocratică, sunt necesare mai multe măsuri urgente.

Dezbatere publică vastă și participare reală

În primul rând, se cere o dezbatere publică vastă și o implicare reală a societății civile și a comunităților marginalizate în procesele de luare a deciziilor privind dezvoltarea AGI și a altor tehnologii transformatoare. Aceasta ar trebui să includă dialoguri în comunități marginalizate, în țări din Sudul Global, și în grupuri care ar putea fi afectate negativ de tehnologiile transumaniste.

Reglementare puternică și transparență radicală

În al doilea rând, sunt necesare reglementări puternice și transparență radicală privind fluxurile financiare și influența actorilor TESCREAL asupra politicii și cercetării. Granturile și investițiile în siguranța AI, cercetarea AGI și inițiative transumaniste ar trebui să fie publice și supuse unor procese de scrutin democratic. Comisii publice ar trebui să evalueze dacă aceste investiții servesc interesele publice sau doar pe acelea ale unei elite privilegiate.

Investiții în probleme terestre prezente

În al treilea rând, sunt necesare investiții masive în soluții la problemele terestre prezente – climă, inegalitate, boală – care ar trebui să primească prioritate egală cu cercetarea speculativă asupra viitorului îndepărtat. De fapt, ar trebui să primească prioritate mai mare, având în vedere urgența și certitudinea acestor probleme în comparație cu speculațiile despre AGI și post-umanitate.

Legitimitate și validare publică

În al patrulea rând, este necesară o legitimitate și o validare publică și democratică a direcțiilor de dezvoltare tehnologică, care nu ar trebui abandonate în mâinile unei elite nedemocratică. Tehnologia, mai ales tehnologia transformatoare cum ar fi AI, ar trebui să fie subiect al deliberării democratice și al controlului public.

8.3. Direcții viitoare de cercetare academică și acțiune politico-civică

Direcții de cercetare

Direcții viitoare de cercetare academică ar trebui să includă:

Investigație genealogică detaliată a legăturilor dintre transumanismul modern și eugenia clasică, inclusiv o examinare minuțioasă a actorilor individuali și ideilor care perpetuează aceste conexiuni și a modului în care sunt mascate prin rebranding ideologic.
Analiză detaliată a mecanismelor de finanțare și influență prin care rețeaua transumanistă (TESCREAL) formează discursul academic, media și politic la nivel global, inclusiv cartarea fluxurilor financiare și a rețelelor de influență.
Explorare sistematică a alternativelor la agenda TESCREAL, inclusiv modele de transumanism democratic, economii post-creștere și sustenabile, și guvernanță civică de IA și tehnologii emergente.
Analiză riguroasă a riscurilor sistemice și democratice ale AGI, transumanismului și colonizării spațiale, dincolo de retorica riscului existențial care domină discursul mainstream, incluzând riscuri de concentrare a puterii, inegalitate biologică și marginalizare a alternativelor democratice.
Cercetări interdisciplinare care combină perspective din filosofie, studii politice, economie ecologică, antropologie și studiile critice ale tehnologiei pentru a produce o înțelegere mai comprehensivă a implicațiilor sociale, politice și ecologice ale transumanismului și a agendei TESCREAL.

Acțiune politico-civică

Pe plan politic și civic, acțiunea ar trebui să includă:

Apeluri susținute pentru dezbatere publică vastă și pentru procese democratice reale și substantive privind guvernanța AGI și al tehnologiilor de augmentare, cu participare largă din partea societății civile și a comunităților marginalizate.
Construirea de mișcări sociale și civice care promovează activ și puternic alternative la agenda TESCREAL și care articulează o viziune pozitivă a unui viitor care nu necesită transumanismul radical sau colonizarea cosmică.
Susținerea activă pentru reglementare puternică, transparență radicală și control democratic asupra dezvoltării AGI și a altor tehnologii transformative, inclusiv cerințe pentru consultare democratică și evaluare a impactului din perspectiva mai multor actorii interesați.
Investiții susținute în cercetarea pentru economia post-creștere, sustenabilitate ecologică și bine-ființă umană care ar trebui să constituie alternative concrete și viabile la expansiune post-biologică și colonizare cosmică promovate de TESCREAL.
Mobilizare a militantismului civic pentru a contracara hegemonia ideologică a TESCREAL și pentru a promova un viitor mai democratic, mai echitabil și mai ecologic.

8.4. Perspective finale: către un umanism democratic și ecologic

În final, cerința fundamentală este aceea a unei perspective de umanism democrat și ecologic care recunoaște atât potențialul uman pentru inovare și transformare constructivă, cât și limitele, fragilitatea și încarnarea umană care ne definește și ne conectează la viață pe Pământ și la alte ființe vii. Aceasta perspectivă ar trebui să ghideze modul în care abordăm viitorul, asigurând că tehnologia servește valorile umane profunde și democratice – echitate, justiție, libertate, relații semnificative – și nu le subordonează unor aspirații utopice și neîntemeiate ale unei elite tehno-futuristice care crede că poate rescrie nu numai natura umană, ci întreaga structură a universului după viziunea lor de progres și putere.

Viitorul nu este scris. Și deși transumanismul, singularitatea tehnologică și colonizarea spațiului sunt promovate ca inevitabile, ele nu sunt. Alternativele există și sunt mai fertile pentru atingerea unei vieți cu adevărat bune pentru toți oamenii și pentru planeta noastră. Și atât timp cât există alternative, democrația și dreptatea umană rămân posibile și demne de luptă..